CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cromít s. m., pl. cromíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CROMÍTE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink