brândușă sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: -uș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] 1 (Îs) ~ galbenă Plantă din familia iridiacee cu flori galbene Si: șofran brun, șofran galben, șofrănel galben (Crocus moesiacus). 2 (Șîc ~ de-primăvară, ~-de-munte, ~-albastră) Plantă din familia iridiacee cu flori albastre Si: nuscea, șofran, șofran de primăvară (Crocus heuffelianus). 3 (Șîs ~ albă, – mică) Plantă din familia iridiacee cu flori albe sau albastru-deschis Si: șofrănel (Crocus variegatus). 4 (Șîc ~de-toamnă, ~șa morților) Plantă din familia liliacee cu flori roșietice și liliachii Si: bălură, brândușele, brândușiță, brânduște, ceapa ciorii, crinu mâții, ghicitoare, viorele de toamnă, ruscea de poiană, șofran (Colchichum autumnale). 5 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 6 (Bot; reg) Ghiocel (Galantus nivalis).

BRÂNDUȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

ȘOFRAN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

ȘOFRĂNEL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre-liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

BRÂNDUȘĂ ~e f. Specie de plante cu rădăcina un bulb și cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brândușei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

ȘOFRAN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

brândușă s. f., g.-d. art. brândușei; pl. brândușe

șofran s. m. (sil. -fran), pl. șofrani

șofrănel s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănei, art. șofrăneii

BRÂNDUȘĂ s. (BOT.) 1. (Colchicum autumnale) (reg.) bălură, brândușei (pl.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorii, floarea-brumei, ruscea-de-poiană. 2. (Crocus heuffelianus) (reg.) mițuvele (pl.), ruscea, șofran, șofrănel. 3. (Crocus reticulatus) (reg.) șofran-vărgat. 4. (Crocus aureus) (reg.) șofran-galben. 5. brândușă albă v. șofran. brândușă galbenă v. șofran.

ȘOFRAN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

ȘOFRAN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

ȘOFRĂNEL s. v. brândușă, șofrănaș.

Crocus, tînăr nefericit, îndrăgostit de nimfa Smilax și transformat de către zei în planta numită șofran.

CROCUS L., ȘOFRAN, CROCUS, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunea mediteraneană, cca 80 specii, (cca 10-15 cm înălțime), bulboase, vivace. Bulb globulos (cca 5 cm diametru), alb la interior, acoperit la exterior de resturile tunicii uscate, fibroase, brun-roșietice. Frunze lungi, liniare, foarte înguste (cca 1 cm), care se acoperă una pe alta la bază, formînd o tulpină falsă, dezvoltîndu-șe în jurul unei flori solitare lung-pedunculate (cu stigmate filiforme), constituită din periantul format din 6 petale colorate, oblongi, dispuse. în clopot (tubul periantului foarte lung), de culoare albă, violetă, galbenă, roz sau panașate cu alb sau violet. Sînt specii care înfloresc primăvara si specii care înfloresc toamna (Pl. 25, fig. 147).

Crocus aureus Sibth. et Smith (syn. C. moesiacus Ker-Gawl.). Specie care înflorește primăvara. Flori mici. (apar odată cu frunzele), galbene-aurii, periant campanulat, cu lobii (8) egali, oblongi, stamine pubescente. Bulb ovoid, acoperit cu tunici membranoase, fibroase, (fibrele filiforme, paralele). Frunze erecte, liniare, caniculate, cu nervura mijlocie albă. Fruct, capsulă.

Crocus byzantinus Ker-Gawl. (syn. C. iridiflorus Heuff.). Specie care înflorește toamna. Flori violete cu striațiuni închise, stigmat purpur-violet.

Crocus chrysanthus Herb. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mirositoare, galbene-aurii. A dat naștere la diferite soiuri colorate divers, de la alb, la galben-pal) galben-închis, albastru-pal și mov, multe avînd nuanțe de purpuriu la exterior.

Crocus etruscus Parl. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mov-liliachii-pal, la exterior și mai închise, la interior cu gîtul și stigmatul oranj.

Crocus heuffelianus Herb. (syn. C. banaticus Heuff.), « Brîndușă de primăvară, Brîndușă albastră ». Specie care înflorește în mart.-apr. Flori mari (cu lobii oblongi), apar odată cu frunzele, albe, liliachii cu striațiuni, gîtul glabru, 3 stamine, stigmat albastru, trifidat, depășind lungimea florii. Frunze liniar-lanceolate, late de 1 cm, cu nervura mijlocie, de pe dosul frunzei; albă. Plantă erbacee, mică, cu bulb cărnos.

Crocus imperati Ten. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mari, (cca 7-7,5 cm diametru), globuloase. Plante mov-strălucitor în interior și galbene, pieloase, la exterior, cu vene mov sau-purpurii și gîtul periantului galben.

Crocus longiflorus Rafin (syn. C. odorus Bivona). Specie care înflorește toamna. Flori galbene spre vîrf, liliachii și. striate la partea exterioară cu purpur.

Crocus nudiflorus Smith. Specie care înflorește toamna. Floare lung-tubuloasă, cu o spată albă, periant mov-închis sau purpuriu, diviziunile erecte, eliptic-oblonge. Stigmat fin-divizat, oranj-strălucitor. Frunze liniare, erecte, apar primăvara.

Crocus sativus L., « Șofran ». Specie, care înflorește toamna. Florile mari, erecte, liliachii, purpurii și chiar mov, mai închis spre bază, mari, globuloase, erect-campanulate, cu striuri purpurii și gîtul păros, stigmat mare, galben-portocaliu-strălucitor, depășește lungimea periantului după ce s-a ramificat în 3, stamine (3) păroase. Periant petaloid (cu 6 diviziuni lanceolate, ovale), monosepal, cu tub lung. Ovar cu 3 loji. Frunze (se dezvoltă în același timp cu florile) erecte, liniare. Bulb mare, globulos, de obicei turtit, în interior alb, la exterior brun-roșcat, datorită resturilor fibroase ale membranei.

Crocus speciosus M. Bieb. Specie care înflorește toamna. Flori (apar o dată cu frupzele) mari, albastre, mov, mov-pal. Periant cu tubul lung (gîtul galben), cu vine, mai închise la culoare, stigmatul portocaliu împărțit în lacinii subțiri, fin-denticulate. Bulb sferic. Frunze verzi-închis, erecte, liniare.

Crocus tomasinianus Herb. Specie care înflorește din mijlocul iernii-primăvara timpuriu. Flori de mărime medie, albastre-mov la exterior- și liliachi-strălucitor la interior. Specie foarte rezistentă.

Crocus vernus (L.) Wulf. (syn. C. officinalis var. vernus L.). Specie care înflorește iarna tîrziu-mijlocul primăverii. Florile (apar odată cu frunzele) foarte dezvoltate, divers colorate, de la alb la purpuriu, trecînd prin lila, bleu, violet și roșu sau panașate cu vinișoare sau striații, sub vîrf maculate. Periant (cu gîtul pubescent) cu 6 diviziuni oblong-eliptice așezate campanulat-erect. Bulbi ovoizi a căror membrană exterioară se desface în fibre paralele, subțiri.

Crocus zanatus Gay (syn. C. kotschyanus Koch). Specie care înflorește toamna. Flori cu petale liliachi, cu cîte 2 pete oranj la baza gîtul periantului galben.