crișmă¹ sf vz crijmă¹

CRIȘMĂ s. f. v. crîșmă.

CRIȘMĂ s.f. v. crijmă.

câjmă sf vz crâșmă

crijmă¹ sf [At: DOSOFTEI, MOL. 152 / V: (reg) ~ișmă, crâj~, crușmă, cruj~ / Pl: ~me / E: ucr крижма] 1 (Reg) Cadou (care constă într-o pânză nouă, un ștergar sau o cămașă) adus de nași la botez. 2 (Buc) Giulgiu. 3 (Reg; îf criș~) Legătură de 50 de șindrile. 4 (Reg) Placentă.

crujmă sf vz crijmă

crușmă sf vz crijmă

CRÎȘMĂ, crîșme, s. f. (Mold., Transilv.) Cîrciumă. Duminica, crîșmele... par a fi niște ființe vii, care vuiesc adînc. SADOVEANU, O. VII 273. Crîșmă bună, crîșmă veche lîngă crucea de la moară, în zadar îți caut rostul zilelor de-odinioară. GOGA, C. P. 36. Or fi fugit!... cine știe?... La vro crîșmă poate... ALECSANDRI, T. I 113. S-au dus la o crîșmă, unde s-au pus să bea. NEGRUZZI, S. I 32. – Variantă: (regional) crișmă (AGÎRBICEANU, S. P. 16) s. f.

CRIJMĂ ~e f. pop. Bucată de pânză nouă, în care nașa învelește copilul la botez, după ce a fost scos din cristelniță. /<ucr. križmo

CRIJMĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Unguent folosit la botez. A: Savanul, pîndza, crijma. DOSOFTEI, MOL. C: Să ung în botez cu uloiu în piept și în grumaz, cu crișmă în creaștet. PP, 101^v. Variante: crișmă (PP, 101^v). Etimologie: sl. križma. Cf scr. ucr. kryžma.

crijmă f. Mold. pânza în care se înfășură pruncul după botez. [Rut. KRYJMA].

1) críjmă f., pl. e (vsl. križma, krizma și hrizma, d. vgr. hrisma, unsoare; rut. križma, crijmă. V. cremă și hrizmă). Pînza în care se’nvălește copilu după ce a fost botezat și pe care o dăruĭește nașu.

crâșmă (pop.) s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme

crijmă (reg.) s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crâșmă (pop.) s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme

crijmă (reg.) s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crâșmă s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme

crijmă s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crijmă (crijme), s. f. – Bucată de pînză în care se înfășoară copilul imediat după botez. – Var. crișmă. Sl. križma, din ngr. χρĩσμα „mir”.

crișmă, crișme, (crijmă), s.f. – (reg.; înv.) O bucată de pânză albă (de bumbac), care se înfășura pe lumânare, la botez și din care, mai târziu, mama confecționa o cămășuță pentru copil (Dăncuș, 2010). – Din ucr. krijma (MDA).

crișmă, -e, (crijmă), s.f. – O bucată de pânză albă (de bumbac), care se înfășura pe lumânare la botez și care se aducea în dar, din care mai târziu mama confecționa o cămășuță pentru copil (Dăncuș 2010). – Din ucr. krijma (MDA).