crivea sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ele / E: crivală] 1 Bucată curbă de lemn ca o greblă la capătul de jos al coadei de la coasă, pentru adunarea în mănunchi a cerealelor tăiate Si: hreapcă. 2 Crivală (5). 3 Crivală (7). 4 (Dog) Unealtă folosită la legatul cercurilor de lemn. 5 (Mun; lrț) întinzător. 6 (Mun; lrț) Băț de strâns pânza pe sulul dinainte. 7 (Mun; mpl) Cocârlă. 8 Parte a fântânii care leagă cumpăna de prăjină.

criveà f. 1. băț de strâns pânza țesută pe sulul dinainte; 2. unealtă de dogar cu care se sucește teiul pentru legatul cercurilor de lemn; 3. un fel de greblă în partea de sus a coasei; 4. instrument compus dintr’un dreptunghiu care se învârtește împrejurul unei axe, servind la facerea frânghiilor de cânepă. [Slav. KRIVŬ, strâmb, încovoiat].

criveá f., pl. ele (rudă cu crivală, crivac, crivină). Munt. Hreapcă. Zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută. O unealtă cu care dogaru sucește teĭu la legatu cercurilor de lemn. Scîrleĭcă, o unealtă compusă dintr’un dreptunghĭ care se învîrtește în prejuru uneĭ axe și care se întrebuințează la făcutu funiilor. Mold. sud. Crivală, un fel de jug care se pune la peptu cailor cînd treĭeră. V. cocîrlă.

crivi vi [At: LB / Pzi: ~vesc / E: sl, ucr кривити] (Trs; înv) A se îndopa.

hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.

CRIVEA s. v. buhai, cârlig, clește, cocârlă, greblă, hreapcă, întinzător, întorcător, schimbătoare, slobozitor, vergea.

crivea s. v. BUHAI. CÎRLIG. CLEȘTE. COCÎRLĂ. GREBLĂ. HREAPCĂ. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SLOBOZITOR. VERGEA.

CRIVI vb. v. ghiftui, îmbuiba, îndopa.

crivi vb. v. GHIFTUI. ÎMBUIBA. ÎNDOPA.