2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRITICANT, -Ă, criticanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant.
criticant, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr critiquant] (Rar) 1-2 (Persoană) gata oricând să critice. 3-4 (Persoană) care bârfește Si: bârfitor, intrigant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRITICANT, -Ă, criticanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CRITICANT, -Ă adj., s.m. și f. (Fam.) (Cel) care este gata oricînd să facă o critică nedreaptă; care bîrfește, bîrfitor, intrigant. [Cf. fr. critiquant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRITICANT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfește, intrigant. (< fr. critiquant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
criticant (rar) adj. m., s. m., pl. criticanți; adj. f., s. f. criticantă, pl. criticante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
criticant (rar) adj. m., s. m., pl. criticanți; adj. f., s. f. criticantă, pl. criticante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
criticant adj. m., s. m., pl. criticanți; f. sg. criticantă, pl. criticante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
criticant, criticanțisubstantiv masculin criticantă, criticantesubstantiv feminin criticant, criticantăadjectiv
- 1. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- critiquant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN