CRISTALIZÁȚIE, cristalizații, s. f. Cristalizare. [Var.: cristalizațiúne s. f.] – Din fr. cristallisation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTALIZÁȚIE s.f. Cristalizare. [Gen. -iei, var. cristalizațiune s.f. / < fr. cristallisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTALIZÁȚIE s. f. cristalizare. (< fr. cristallisation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTALIZÁȚIE s. v. cristalizare. (~ unei substanțe.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cristalizáție s. f. (sil. -ți-e), art. cristalizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. cristalizáției; pl. cristalizáții, art. cristalizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cristalizațiúne f. (d. cristalizez). Acțiunea de a saŭ de a se cristaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink