căutare avansată
Din totalul de 27 sunt afișate 18 definiții pentru cristal (mineral), cristal (obiect), criștal   declinări

CRISTÁL, (1) cristaluri, (2) cristale s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Compus: cristal-de-stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristal lichid = fluid care prezintă anizotropia proprietăților, mai ales a celor optice, datorită orientării ordonate a moleculelor sale, folosit în sisteme de afișaj, la traductoare optice etc. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál1 (mineral) s. n., pl. cristále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál2 (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristáluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL s. cleștar. (Un pahar de cristal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL1 ~e n. Corp solid, transparent și incolor, cu fețe plane și cu o formă geometrică de poliedru. ◊ ~-de-stâncă varietate incoloră, transparentă, de cuarț. /<fr. cristal, lat. cristallus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL2 ~uri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTAL2(O)-/CRISTALI- elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheață, sticlă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRISTÁL, cristale și cristaluri, s. n. 1. Sticlă de calitate bună, transparentă și absolut incoloră, cu un luciu special și cu capacitatea de a refracta cu putere lumina, folosită pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. [Salonul] comunica prin porți de cristal cu alte două mici salonuri, unul mobilat în stil persian și celălalt în stil pompeian. ALECSANDRI, O. P. 140. ◊ (Poetic, evocînd transparența și puritatea) Ne desfătarăm ca doi fericiți... în undele albăstrii de cristal rece și curgător ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 63. Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. CREANGĂ, A. 117. ♦ Obiect (mai ales vas) fabricat din cristal. Largi cristaluri, pline De vinuri și de vutce, topaze și rubine. ALECSANDRI, P. III 384. 2. Corp solid, omogen, avînd o structură internă regulată și o formă exterioară geometrică de poliedru. Tăcerea încordată a cristalului de sare în care a încremenit tăcerea mării și truda ocnașului. BARANGA, V. A. 28. 3. Compus: cristal-de-stîncă = varietate de cuarț, care se prezintă în cristale mari, incolore și transparente.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál (mineral) s. n., pl. cristále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál (obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál (-le), s. n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal.Der. (din fr.) cristalin, s. n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cristal n. 1. substanță asemenea sticlei, dar mai vârtoasă și mai străvezie: cristalul e un cvarț necolorat; 2. sticlă frumoasă, albă și limpede ca cristalul: pahar de cristal: 3. pl. forme simetrice ce iau unele corpuri, trecând dela starea lichidă șau gazoasă la cea solidă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cristál n., pl. e (lat. crystallum și crystallus, vgr. krýstallos, d. krýos, frig, ger, gheață [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolită, clondir). Formă simetrică pe care o ĭaŭ unele substanțe minerale (saŭ și neminerale) cînd trec din stare lichidă în solidă: cristale de cŭarț, de zahăr. Sticlă de cea maĭ bună calitate, foarte curată și limpede. Cristal de stîncă, cŭarț. – Vulg. cleștar (cu toate că Delv. Iosif Anghel ș.a. aŭ avut rău gust de a zice așa supt [!] pretext că așa zice poporu. În realitate, poporu nu știe de acest cuvînt). Biblia d. 1688 zice criștal, probabil după pol. orĭ după ung. kristály, de unde Ardeleniĭ zic criștal. Alte forme vulgare îs creștal și cliștar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!cristál-de-stấncă (silice) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

cristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink