criolit sm [At: CADE / V: ~ă sf / Pl: ~iți / E: fr cryolite, ger Kriolith, rs криолит] Fluorură dublă de sodiu și aluminiu, întrebuințată în metalurgie și în industria sticlei.

CRIOLIT s.n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu. [Pron. cri-o-, pl. -te. / < fr. cryolithe, cf. gr. kryos – frig, lithos – piatră].

CRIOLIT s. n. fluorură dublă naturală de aluminiu și sodiu. (< fr. cryolithe)

CRIOLIT n. Fluorură naturală de aluminiu și sodiu, folosită în metalurgie și la producerea sticlei. /<fr. cryolithe

criolită sf vz criolit

*criolítă f., pl. e (d. vgr. krýos, gheață, și lithos, peatră. V. cristal). Chim. Fluorură duplă naturală de aluminiŭ și de sodiŭ (NaFl Al₂Fl₆). E clivabilă și albă ca gheața orĭ chear roșiatică.

criolit (desp. cri-o-) s. n.

criolit (cri-o-) s. n.

criolit s. n. (sil. cri-o-)

CRIO-₁ „frig, ger, congelare, glacial”. ◊ gr. kryos „frig, gheață” > fr. cryo-, engl. id., germ. kryo- > rom. crio-. □ ~aeroterapie (v. aero-, v. -terapie), s. f., utilizare a aerului rece în scop terapeutic; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra viețuitoarelor; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme vegetale care trăiesc pe zăpezi sau pe gheață; ~cardioplegie (v. cardio-, v. -plegie), s. f., procedeu chirurgical de oprire a contracțiilor cardiace prin refrigerare; ~clastie (v. -clastie), s. f., dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternantă a înghețului și a dezghețului; sin. gelificare; ~estezie (v. -estezie), s. f., stare de sensibilitate extremă la frig; sin. criestezie; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) care cresc în zonele reci ale globului terestru; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante constituit din alge, mușchi, ciuperci etc., care se dezvoltă în climatul glacial; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre un amestec refrigerent) care este format din apă și o sare solubilă; ~genie (v. -genie₁), s. f., tehnică a producerii temperaturilor foarte joase; ~lit (v. -lit₁), s. n., fluorură naturală de sodiu și aluminiu, sticloasă, monoclinică, incoloră, albă sau oușor colorată, folosită în metalurgie și în industria sticlei; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase; sin. crionică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., crioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea temperaturilor de congelare; sin. crioscop; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile provocate de temperaturile foarte scăzute; ~pedogeneză (v. pedo-₂, v. -geneză), s. f., proces de formare și de evoluție a solurilor sub acțiunea înghețului; ~pedologie (v. pedo-₂, v. -logie₁), s. f., studiul comportării solului la îngheț; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f. pl., micro organisme vegetale care populează ghețarii și zăpezile perene de pe munți; ~plexie (v. -plexie), s. f., efecte ale frigului asupra organismului în ansamblu; ~scop (v. -scop), s. n., criometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe; sin. criometrie; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș al suprafeței terestre situat în zona de interferență a atmosferei, hidrosferei și litosferei, caracterizat prin prezența gheții; ~stat (v. -stat), s. n., instalație pentru producerea sau menținerea unei temperaturi scăzute, constante; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical care folosește congelarea cu ajutorul zăpezii carbonice, aplicat în afecțiunile dermice; sin. crimoterapie.

CRIOLIT (< fr. {i}; {s} crio + gr. lithos „piatră”) s. n. Flourură naturală de aluminiu și sodiu, formată din soluțiile reziduale îmbogățite în flour. Are aspect de mase compacte, culoare albă, uneori roșiatică, luciu sidefos. Utilizat la fabricarea sticlei opalescente, în metalurgia aluminiului etc.