crinolină sf [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~ne / E: fr crinoline] Fustă lungă și largă, în formă de clopot, așezată pe balene sau arcuri subțiri de oțel, la modă pe la mijlocul sec. XIX Si: malacof

CRINOLINĂ, crinoline, s. f. (Învechit) Fustă lungă și foarte largă, în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri de oțel, la modă pe la mijlocul secolului al XIX-lea; malacof. Portretele bunicilor cu cravate înalte, cele bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44.

CRINOLINĂ s.f. Fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut. V. malacof. [< fr. crinoline].

CRINOLINĂ s. f. fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut; malacof. (< fr. crinoline)

CRINOLINĂ ~e f. (în trecut) Fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută în interior de arcuri subțiri de oțel. /<fr. crinoline

crinolină f. un fel de fustă foarte largă mult timp la modă.

*crinolínă f., pl. e (fr. crinoline, d. crin, păr de coamă orĭ de coadă de cal; it. crino, păr de la coamă, crinolino, o pînză, d. lat. crinis, păr). Stofă de păr de cal. Fustă de păr de cal și (pin ext.) fustă înfoĭată, malacov.

crinolină s. f., g.-d. art. crinolinei; pl. crinoline

crinolină s. f., g.-d. art. crinolinei; pl. crinoline

crinolină s. f., g.-d. art. crinolinei; pl. crinoline

CRINOLINĂ s. malacof. (Era îmbrăcată cu ~.)

CRINOLINĂ s. malacof. (Era îmbrăcată ca ~.)