7 definiții pentru crinieră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRINIERĂ, criniere, s. f. Creastă a unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente.[1]
- Etimologia lipsește. — gall
crinieră sf [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr crinière] (Frm) 1 Coamă. 2 Creastă de coif (cu penaj sau ornamente). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRINIERĂ s.f. 1. Creasta unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente. 2. (Fig.) Cunună (de păr) abundentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. crinière].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRINIERĂ s. f. 1. creasta unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente. 2. (fig.) cunună (de păr) abundentă. (< fr. crinière)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. crinierei; pl. criniere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!crinieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. crinierei; pl. criniere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crinieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. crinierei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: cri-ni-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crinieră, crinieresubstantiv feminin
- 1. Creastă a unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente. DEX '09 DN
- 2. Cunună (de păr) abundentă. DNsinonime: cunună
etimologie:
- crinière DN