8 definiții pentru criminogen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRIMINOGEN, -Ă, criminogeni, -e, adj. (Rar) Care generează o crimă sau favorizează producerea ei. – Din fr. criminogène.
CRIMINOGEN, -Ă, criminogeni, -e, adj. (Rar) Care generează o crimă sau favorizează producerea ei. – Din fr. criminogène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
criminogen, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr criminogène] (Rar) 1-3 Care generează o crimă (1-3). 4-6 Care favorizează comiterea unei crime (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRIMINOGEN, -Ă adj. Care generează o crimă sau favorizează producerea crimei. [< fr. criminogène, cf. lat. crimen – crimă, gr. gennan – a naște].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRIMINOGEN, -Ă adj. care generează, favorizează producerea crimei. (< fr. criminogène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CRIMINOGEN ~ă (~i, ~e) Care generează crime. /<fr. criminogene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+criminogen adj. m., pl. criminogeni; f. criminogenă, pl. criminogene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
criminogen adj. m., pl. criminogeni; f. sg. criminogenă, pl. criminogene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CRIMINO- „ucidere, omor”. ◊ L. crimen, inis „acuzare, crimă” > fr. crimino-, it. id., engl. id. > rom. crimino-. □ ~gen (v. -gen1), adj., care generează o crimă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în criminologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a dreptului care studiază cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea acesteia.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
criminogen, criminogenăadjectiv
- 1. Care generează o crimă sau favorizează producerea ei. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- criminogène MDA2 DEX '09 DEX '98 DN