criminalizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: criminaliza] Calificare a unei infracțiuni drept crimă (1-3) și pedepsirea ei în consecință.

criminaliza vt [At: MDA ms / Pzi: ~zez / E: criminal + -iza] A califica o infracțiune drept crimă (1-3) și a o pedepsi în consecință.

criminaliza vb. I A declara pe cineva vinovat de săvârșirea unui act reprobabil, a unei crime, în special persoane cu o anumită poziție politică sau socială; a incrimina ◊ „Vă este profund dezagreabil fenomenul acesta politic numit Piața Universității. Dar dumneavoastră, în loc să-l numiți politic, l-ați criminalizat. Deci aveți reacție de tip comunist, în momentul în care există opoziție, opoziția nu poate fi decât trădătoare, criminală [...]” Z. II 91 p. 3; v. și R.l. 15 IV 94 p. 4 (din criminal + -iza; cf. engl. to criminalize, it. criminalizzare; BD 1966, DPN 1977; D. Urițescu CV 3839)

*criminalizéz v. tr. Prefac un proces corecțional saŭ civil în proces criminal.

criminalizare s. f., g.-d. art. criminalizării

criminaliza vb., ind. prez. 3 sg. și pl. criminalizează