criminalizáre s. f., g.-d. art. criminalizării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
criminalizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. criminalizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*criminalizéz v. tr. Prefac un proces corecțional saŭ civil în proces criminal.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
criminalizá vb. I A declara pe cineva vinovat de săvârșirea unui act reprobabil, a unei crime, în special persoane cu o anumită poziție politică sau socială; a incrimina ◊ „Vă este profund dezagreabil fenomenul acesta politic numit Piața Universității. Dar dumneavoastră, în loc să-l numiți politic, l-ați criminalizat. Deci aveți reacție de tip comunist, în momentul în care există opoziție, opoziția nu poate fi decât trădătoare, criminală [...]” Z. II 91 p. 3; v. și R.l. 15 IV 94 p. 4 (din criminal + -iza; cf. engl. to criminalize, it. criminalizzare; BD 1966, DPN 1977; D. Urițescu CV 3839)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink