6 definiții pentru «criță»   declinări

CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ♦ ** (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc'a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Este posibil ca asemănarea cu gr. κριθάρι (orz) să nu fie întâmplătoare, orzul fiind folosit la fabricarea berii. - cata

CRÍȚĂ f. reg. înv. Metal foarte dur; oțel. ◊ A avea inimă de ~ a fi neînduplecat. Beat ~ amețit complet de băutură. /<ucr. krycá
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÍȚĂ s. v. oțel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

críță, s. f. – Oțel. Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

críță s. f., g.-d. art. críței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

críță f., pl. e (rus. krica, oțel). Est. Oțel. Adv. Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink