❍ CRIȘCA (crișc) vb. intr. A scrîșni: Crișcă iadul și mă cere pentru păcate de-a mele (IK.-BRS.) [crâșca].

crișcà v.a scrâșni: crișca din măsele.

crișcă¹ sf [At: H XVIII, 173 / Pl: nct / E: ucr крищка, srb krizka] (Ban; Buc) 1 Bucățică. 2 Felie. 3 Drob (de sare).

crișcă² sf [At: H. III, 386 / Pl: nct / E: cf bg крищом] 1 (Orn; reg; pbl) Pescărel-albastru (Alcedo althis). 2 (Trs) Fată naivă. 3 (Trs) Proastă.

❍ CRIȘCĂ sf. Băn. Bucov. Bucățică (în spec. de pîine, mămăligă, brînză) [srb. rut.].

crișcă (criște), s. f. – Bucată. Sb. križka, rut. kriška (DAR). În Banat și Bucov.

crișca (crâșca), vb. I (reg.) a scrâșni (din dinți).

crișcă¹ s.f. (reg.) bucățică, felie; drob, crușet.

crișcă² s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. 2. fată naivă, proastă.