CREZÁRE, (rar) crezări, s. f. 1. Încredere. ◊ Expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a se încrede, a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (Înv.) Credință. – Crede + suf. -are.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREZÁRE ~ări f. Sentiment de convingere; lipsă de îndoială; încredere. ◊ A da ~ a crede ceea ce spune cineva. /a crede + suf. ~are
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREZÁRE s. v. încredere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crezáre s. f., g.-d. art. crezării; pl. crezări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crezáre f., pl. inuz. ărĭ (d. cred, crez, format ca și născare, perzare, vînzare). Crezămînt: nu-țĭ saŭ crezare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink