creuzot sn vz creuzet

CREUZOT s.n. v. creozot.

CREOZOT s. n. (Chim.) Amestec de fenoli, în principal guaiacol și crezoli, obținut din gudroanele de lemn sau de cărbune; lichid uleios, incolor sau galben-deschis, caustic, cu miros caracteristic. [Pr.: cre-o-. – Var.: creuzot s. n.] – Din fr. créosote.^[1] modificată

CREUZET, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură (porțelan, șamotă, grafit etc.), folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

creozot sn [At: BIANU, D. S. / P: cre-o~ / V: ~euz~ / Pl: ~uri / E: fr créosote] (Chm) Lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, obținut din distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie și medicină.

creuzet sn [At: LTR / P: cre-u~ / V: (iuz) ~zot / Pl: ~e / E: fr creuset] 1 Vas în formă de con trunchiat, construit din porțelan, cuarț, grafit sau din felurite metale, folosit pentru topirea sau calcinarea unor substanțe. 2 (Ind) Partea inferioară a unui furnal înalt, în care se varsă metalul topit. 3 (Tip) Rezervor al unei mașini de format litere, în care se topește aliajul.

CREOZOT s. n. Lichid uleios, incolor sau gălbui, caustic, cu miros caracteristic, extras prin distilare din gudronul de lemn sau de cărbune, întrebuințat în industrie (la impregnarea lemnului) și în medicină (ca expectorant în bronșitele cronice). [Pr.: cre-o-. – Var.: creuzot s. n.] – Din fr. créosote.

CREUZET, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

CREOZOT s. n. Lichid uleios, gălbui și caustic, extras prin distilare din gudronul de lemn, cu întrebuințări în industrie și în medicină. – Pronunțat: cre-o-. – Variantă: creuzet s. n.

CREUZET, creuzete, s. n. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de bală, făcut dintr-un material refractar și servind la topirea sau călirea metalelor. – Pronunțat: cre-u-.

CREOZOT s.m. Lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, obținut prin distilarea gudroanelor de lemn și folosit în industrie și în medicină. [Pron. cre-o-, var. creuzot s.n. / < fr. créosote, cf. gr. kreas – carne, sozein – a conserva].

CREUZET s.n. Vas rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care servește la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].

CREOZOT s. m. lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie și în medicină. (< fr. créosote)

CREUZET s. n. 1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte. 2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc. (< fr. creuset)

CREOZOT n. chim. Produs uleios obținut prin distilarea gudroanelor de lemn și folosit în industrie și medicină. [Sil. cre-o-] /<fr. créosote

CREUZET ~e n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice în care se adună materialul topit. 2) Recipient făcut din material refractar, folosit în industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi înalte. 3) Vas făcut dintr-un metal rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset

*creozót n. (fr. créosote, f., d. vgr. kréas, carne, și sózo, salvez. Fabricat de Reichenbach la 1832). Chim. Un lichid incolor foarte mirositor, antiseptic, scos din rășina de fag pin destilațiune și foarte recomandat contra ofticiĭ, durerilor de dințĭ ș. a.

*creuzét n., pl. e (fr. creuset). Chim. Oală de lut, de fer, saŭ de platină de topit orĭ de calcinat unele substanțe.

creozot (desp. cre-o-) s. n.

creuzet (desp. cre-u-) s. n., pl. creuzete

creozot (cre-o-) s. n.

creuzet (cre-u-) s. n., pl. creuzete

creozot s. n. (sil. cre-o-)

creuzet s. n. (sil. cre-u-), pl. creuzete

creozot

creuzet, pl. creuzete

creozot.