cretínță, cretínțe, s.f. (reg.) șorț, fotă, catrință (v.).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cretínță, V. catrință.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

catrínță f., pl. e (d. numele femeĭesc Catrinuța, Catrina, de unde și ung. katrinka, katrinca, karinca, id., ca și pol. katanka, rochie scurtă, d. litv. katénka, cămășuță, adică „Catinca”. V. caterincă). Est. Fotă. – În vest cătrință, -înță, crătință și cretință (Ban. Trans.), cratință și cretință (Arg.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fótă f., pl. e (turc. fotá, d. ar. futa, stofă vărgată adusă din India, ștergar de șters la baĭe; alb. bg. sîrb. futa, fotă; pol. fota, astar; rus. fota, văl; ngr. futâs, fotă; ung. futa, pînză; sp. fota, mantilă). Vechĭ. O stofă vărgată din care se făceaŭ fote. Șervet, peșchir. Azĭ. Pestelcă lungă de lînă ornată cu cusuturĭ [!] și fluturĭ pe care țărancele o întrebuințează în loc de rochĭe punînd una înainte, și alta înapoĭ. – Fota din ainte [!] se maĭ numește în est și zavelcă și prestelcă, cea din apoĭ [!] vîlnic și opreg. În est se numeștze catrință (fie că-ĭ una, fie că-s doŭă), în vest cretință, în Trans. și păstură și zadie, în Bas. și peștiman. Pe unde se poartă doŭă fote, portu e maĭ frumos; pe unde se poartă una singură care învălătucește picĭoarele (Munt. est, Mold.) e maĭ urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink