crestomație sf [At: COSTINESCU / V: ~atie / Pl: ~ii / E: fr chrestomathie, ngr χρεστουμάθεια] 1 Culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară Si: analecte. 2-3 Culegere de texte literare (aparținând scriitorilor clasici) Si: antologie.

CRESTOMAȚIE s. f. v. crestomație.

CRESTOMAȚIE, crestomații, s. f. Culegere de texte alese, în special din literatura veche. Crestomație din autorii latini. – Variantă: crestomație s. f.

CRESTOMAȚIE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăța].

CRESTOMAȚIE s. f. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului. (< fr. chrestomathie)

CRESTOMAȚIE ~i f. Culegere de texte selecționate conform programelor școlare. [Art. crestomația; G.-D. crestomației; Sil. -ți-e] /<fr. chrestomathie

crestomație f. culegere de bucăți alese, în proză mai cu seamă, din autorii clasici.

crestomatie sf vz crestomație

cristomație sf vz crestomație

hristomatie sf vz crestomație

CRESTOMATIE s.f. v. crestomație.

*crestomatíe și -țíe f. (vgr. hrestomátheia, d. hrestós, de bună calitate, și mantháno, învăț. V. hristoitie). Colecțiune de bucățĭ alese din buniĭ prozatorĭ și poețĭ. V. antologie.

crestomație s. f., art. crestomația, g.-d. art. crestomației; pl. crestomații, art. crestomațiile (desp. -ți-i-)

crestomație s. f., art. crestomația, g.-d. art. crestomației; pl. crestomații, art. crestomațiile

crestomație s. f., art. crestomația, g.-d. art. crestomației; pl. crestomații, art. crestomațiile

crestomație, -ției gen. a.

crestomatie

CRESTOMAȚIE s. analecte (pl.). (~ lui T. Cipariu.)

CRESTOMAȚIE s. analecte (pl.). (~ lui T. Cipariu.)

CRESTOMAȚIE (ANALECTE) s. f. (cf. fr. chrestomathie): culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc. Sunt cunoscute următoarele c. ale limbii române: Pumnul Arune, Lepturariu rumânesc, Vol. I-IV, Viena, 1862-1865; Lambrior Alexandru, Carte de citire cu o introducere asupra limbei românești, Iași, 1883; Gaster Moses, Chrestomație română, Vol. I. Introducere, gramatică, texte (1550-1710), Vol. II. Texte (1710-1830). Dialectologie, literatură populară, glosar, Leipzig, București, 1891; Adamescu Gheorghe, Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Bianu I., Cartojan N., Pagini de veche scriere românească, București, 1921; Byck J., Texte românești vechi (Introducere în studiul limbii române), I, București, 1930; Cazacu, B., Pagini de limbă și literatură română veche. Texte alese, București, 1964; Academia Română, Crestomație romanică. Întocmită sub conducerea acad. Iorgu Iordan, Vol. I-III, București, 1962 (I), 1965 (II), 1968 (III, partea I), 1969 (III, partea a II-a).