crestare sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 114 / Pl: ~tări / E: cresta] 1 Efectuare a unor tăieturi în carne pentru a se frige mai ușor Si: crestat¹ (1), crestătură (1), încrestare, încrestat¹ (1), încrestătură. 2 Efectuare a unor tăieturi în slănină, până la șorici, încât să aibă forma unei creste de cocoș Si: crestat¹ (2), crestătură (2), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 3 Efectuare a unei tăieturi în formă de cruce, la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: crestat¹ (3), crestătură (3), încrestare (3), încrestat¹, încrestătură. 4-5 Efectuare a unor tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea unui obiect Si: crestat¹ (4-5), crestătură (4-5), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 6 Tăiere a unui obiect în formă de creastă de cocoș Si: crestat¹ (6), crestătură (6), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 7 Tăiere, în scop ornamental, a unor adâncituri egale la distanță egală în scoarța unui lemn Si: crestat¹ (7), crestătură (7), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 8 Scobire. 9-10 Întrerupere a uniformității unei suprafețe (netede sau) de aceeași culoare Si: crestat¹ (9-10), crestătură (9-10), încrestare, încrestat¹ (9-10), încrestătură. 11 Însemnare a ceva printr-o tăietură Si: crestat¹ (11), crestătură (11), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 12 (Îe) ~ pe răboj Efectuare a unei tăieturi pe răboj, pentru a ține socoteala Si: încrestare pe răboj Vz încrestare. 13 (Fig; îae) Memorare pentru a răsplăti ceva Si: încrestare pe răboj Vz încrestare. 14 Efectuare a unei tăieturi drepte și a uneia oblice, intersectate, într-un obiect, pentru a lua o bucățică din el Si: crestat¹ (12), crestătură (12), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 15 Efectuare a unei incizii în formă de cruce Si: crestat¹, crestătură (13), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 16 Rănire ușoară Si: crestat¹ (14), crestătură (14), încrestare, încrestat¹, încrestătură. 17 (Reg; fig) Batere a cuiva Si: crestat¹ (15), crestătură (15).

CRESTARE s. f. Acțiunea de a (se) cresta.

CRESTARE, crestări, s. f. Acțiunea de a (se) cresta.

cresta [At: ECONOMIA 158/21 / Pzi: ~tez / E: drr creastă] 1 vt A face tăieturi în carne pentru a se frige mai ușor Si: a încresta. 2 vt A tăia slănina până la șorici, încât să aibă forma unei creste de cocoș Si: a încresta. 3 vt A face o tăietură în formă de cruce la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: a încresta. 4-5 vt A face tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea unui obiect Si: a încresta. 6 vt A tăia ceva în formă de creastă de cocoș Si: a încresta. 7 vt A tăia, cu scop ornamental, adâncituri egale, la distanță egală, în scoarța unui lemn Si: a încresta. 8 vt A scobi. 10 vt A întrerupe uniformitatea unei suprafețe (netede sau) de aceeași culoare. Si: a încresta. 11 vt însemna ceva printr-o tăietură Si: a încresta. 12 vt (Îe) A ~ pe răboj A face o tăietură pe răboj pentru a ține socoteala. 13 vt (Fig; îae) A ține minte pentru a răsplăti ceva. 14 vt (Înv; îe) A ~ pe cineva A băga pe cineva în seamă. 15 vt A face o tăietură dreaptă și una oblică, intersectate într-un obiect, pentru a lua o bucățică din el Si: a încresta. 16 vt A face o incizie în formă de cruce Si: a încresta. 17-18 vtr A (se) răni ușor Si: a (se) încresta. 19 vt (Reg; fig) A bate.

CRESTA (-tez) vb. tr. și refl. 1 A face o tăietură (nu prea adîncă) în lungime: Afin se crestă la un deget și lăsă să curgă sîngele (ISP.) ¶ 2 A face tăieturi, scobituri, colțuri, zimți, etc.: munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte (VLAH.) [creastă].

CRESTAT adj. 1 p. CRESTA ¶ 2 Dințat, colțurat ¶ 3 Brăzdat: cu fața ~ă de luptă și nedormire (DLVR.) ¶ ¶ C. NECRESTAT.

CRESTA, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. Voicu Fomete, cel cu obraz crestat cîndva pentru o vină uitată. GALAN, Z. R. 36. Crestă friptura pe... toate părțile și îi dete sare multă. ISPIRESCU, L. Dacă cumva, din norocire, ai cu tine o plătică... o crestezi d-a curmezișul cu cuțitul pe amîndouă laturile, o presari cu praf de sare... ODOBESCU, S. I 463. ◊ (Poetic) Plăci de lumină crestează fața apei. DUNĂREANU, CH. 147. ◊ Fig. Munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte, negre, neregulate. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. ◊ (Tăietura se face cu scopul de a face un semn, o însemnare) (Refl. pas.) Pentru a deosebi oile, li se crestează urechile. ◊ Expr. A cresta. Pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota ceva. Crestați pe răboj, copii! ISPIRESCU, U. 36. 2. Refl. A se tăia puțin, a se răni ușor. Se bărbieri și, de grăbit ce era, se crestă. PAS, Z. III 79. Afin se crestă la un deget cu cuțitul. ISPIRESCU, L. 119.

CRESTA, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. ♦ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; $fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

A CRESTA ~ez tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafață. ◊ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ține minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă

crestà v. a tăia în lungime făcând colțuri sau muchi. [Lit. a tăia în formă de creastă].

crestéz și încr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -ítĭ, însemn cu crucĭ tăind orĭ zgîriind, d. krest, vsl. krĭstŭ, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. încrestesc și creștin și cp. cu scrijilesc). Fac tăĭeturĭ saŭ zgîrieturĭ pe un băț saŭ pe o margine de masă și maĭ ales pe răboj: a cresta răboju.

crestare s. f., g.-d. art. crestării; pl. crestări

crestare s. f., g.-d. art. crestării; pl. crestări

crestare s. f., g.-d. art. crestării; pl. crestări

cresta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crestez, 3 crestează; conj. prez. 1 sg. să crestez, 3 să cresteze

cresta (a ~) vb., ind. prez. 3 crestează

cresta vb., ind. prez. 1 sg. crestez, 3 sg. și pl. crestează

cresta (crestez, crestat), vb. – 1. A tăia. – 2. A face o incizie. – 3. A face o crestătură. – Var. încresta. Lat. castrāre „a castra”; este dublet de la castra, vb. neol. din sec. XIX. Pentru semantism, cf. abruz. castrá „a tăia tulpina principală a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigație”, ncrastatura „gardină de butoi”. Pentru vocalism, cf. rapidus › repede. – Se consideră în general că este vorba de un der. intern de la creastă (Tiktin; Candrea); însă explicația semantică este evident insuficientă. Este sigur, totuși, că în imaginația vorbitorului de rom., cele două cuvinte s-au amestecat cf. creastă 8. După Scriban, ar trebui pornit de la rus., rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvînt care de asemenea pare a fi încrucișat cu vb. rom. (› rom. încresta, vb. „a marca făcînd o cruce”). Der. crestat, adj. (tăiat, cioplit, gravat); crestată, sf. (roată zimțată; pîine uscată, de formă triunghiulară sau ca o cruce, care se dă de obicei de pomană), în al cărui al doilea sens este evidentă încrucișarea cu sl. krestati „a face o cruce”; crestățel, s. n. (unealtă a olarului cu care modelează marginea vaselor); crestătură, s. f. (deschizătură; crăpătură; tăietură; semn; cioplire); crestez, s. n. (mai pentru amestecat brînza); crestează, s. f. (deschizătură, crăpătură).

cresta, crestez v. t. (intl.) a răni cu cuțitul.

CRESTA vb. 1. v. scrijeli. 2. v. inciza. 3. v. zimțui.

CRESTA vb. 1. a scrijeli, a zgîria, (rar) a hîrșîi, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 2. a inciza. (~ un țesut.) 3. a dința, a zimța, a zimțui. (~ muchia unei piese metalice.)

crestá, crestez, v. t. (reg.) A face o tăietură pe un obiect. – Der. regr. din creastă (Candrea, după DER; MDA).