opțiuni
  • info

13 definiții pentru crepuscular

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul, privitor la crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire.

crepuscular, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 110 / Pl: ~i, ~e / E: fr crépusculaire] 1-7 Referitor la crepuscul (1-7). 8-14 Specific crepusculului (1-7). 15-21 De crepuscul (1-7). 22 (Îs) Cerc ~ Cerc situat la 18°[1] deasupra orizontului.[2] corectat(ă)

  1. 18Ț → 18° — Ladislau Strifler
  2. probabil este vorba de limita crepusculului astronomic, dar cercul ar trebui să fie sub linia orizontului — Ladislau Strifler

CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire.

CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. De crepuscul, referitor la crepuscul. Istovit după douăsprezece ceasuri de muncă deasupra tomurilor cu știința aridă, cobora din mansarda săracă, pentru a-și pompa din spectacolul acesta crepuscular o energie întinerită. C. PETRESCU, S.192. În lumina crepusculară a zilei ce murea, se ridică de pe clapele candide ale pianului o armonie îndurerată. D. ZAMFIRESCU, R. 110.

CREPUSCULAR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare].

CREPUSCULAR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ◊ slab luminat, abia vizibil. ◊ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire)

CREPUSCULAR ~ă (~i, ~e) Care ține de crepuscul; propriu crepusculului. /<fr. crépusculaire

crepuscular a. ce ține de crepuscul: lumină crepusculară.

*crepusculár, -ă adj. (d. crepuscul; fr. crépusculaire). De crepuscul: lumină crepusculară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. crepusculară, pl. crepusculare

crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. crepusculară, pl. crepusculare

crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. sg. crepusculară, pl. crepusculare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CREPUSCULÁR, -Ă (< fr.) adj., s. n. 1. Privitor la crepuscul; slab iluminat, abia vizibil. ◊ Poezie c. = poezie apărută în lirica italiană ca o reacție față de lirica lui D’Annunzio. Apropiată de simbolism, ea se caracterizează printr-o inspirație intimistă, prin transpunerea unor stări de visare și de resuscitare a trecutului cu ajutorul corespondențelor muzicale. Printre reprezentanții ei se numără G. Gozzano, A. Palazzeschi ș.a. 2. S. n. (La pl.) Organisme care zboară înainte de răsăritul sau după apusul Soarelui.

Intrare: crepuscular
crepuscular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crepuscular
  • crepuscularul
  • crepuscularu‑
  • crepusculară
  • crepusculara
plural
  • crepusculari
  • crepuscularii
  • crepusculare
  • crepuscularele
genitiv-dativ singular
  • crepuscular
  • crepuscularului
  • crepusculare
  • crepuscularei
plural
  • crepusculari
  • crepuscularilor
  • crepusculare
  • crepuscularelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crepuscular, crepuscularăadjectiv

  • 1. Care ține de crepuscul, privitor la crepuscul. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Istovit după douăsprezece ceasuri de muncă deasupra tomurilor cu știința aridă, cobora din mansarda săracă, pentru a-și pompa din spectacolul acesta crepuscular o energie întinerită. C. PETRESCU, S.192. DLRLC
    • format_quote În lumina crepusculară a zilei ce murea, se ridică de pe clapele candide ale pianului o armonie îndurerată. D. ZAMFIRESCU, R. 110. DLRLC
    • 1.1. Slab luminat, abia vizibil. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. (Despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul secolului XX) Care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. MDN '00
  • 2. (Despre animale) Care este activ după apusul Soarelui. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.