2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

creditare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: credita] 1 Deschidere a unui credit pentru cineva Si: creditat1 (1), (înv) credetăluire (1), credetăluit1 (1). 2 Vânzare pe datorie Si: creditat1 (2), (înv) credetăluire (2), credetăluit1 (2). 3 Înscriere în creditul (22) al cuiva ceea ce i se datorează Si: creditat1 (3), (înv) credetăluire (3), credetăluit1 (3). 4 Acreditare. 5 Dare a unei scrisori de credit cuiva Si: creditat1 (5), (înv) credetăluire (5), credetăluit1 (5). 6-8 (Îoc debitare) Înregistrare în creditul (20-22) unui cont Si: creditat1 (6-8), credetăluire (6-8), credetăluit1 (6-8). 9 (Îe) ~ a unui cont Înscriere a contului debitor corespunzător și a sumei respective. 10 (Fig) Acordare de încredere cuiva Si: creditat1 (9), (înv) credetăluire (9), credetăluit1 (9).

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita.

CREDITARE s.f. Acțiunea de a credita; acordare de credit. [< credita].

CREDITA, creditez, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

CREDITA, creditez, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

credita vt [At: GORUN, F. 91 / Pzi: ~tez / E: fr créditer] 1 A deschide cuiva un credit Si: (înv) credetălui (1). 2 A vinde pe datorie Si: (înv) credetălui (2). 3 A înscrie în creditul (22) cuiva ceea ce i se datorează Si: (înv) credetălui (3). 4 A acredita. 5 A da cuiva o scrisoare de credit (3) Si: (înv) credetălui (5). 6-8 (Îoc a debita) A înregistra în creditul (20-22) unui cont Si: (înv) credetălui (6-8). 9 (Îe) A ~ un cont A înscrie contul debitor corespunzător și suma respectivă. 10 (Fig) A acorda încredere cuiva.

CREDITA, creditez, vb. I. Tranz. A acorda sau a deschide cuiva un credit, a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani.

CREDITA vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].

CREDITA vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)

A CREDITA ~ez tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer

creditá v. a înscrie într’un registru ceea ce s’a primit dela cineva.

*creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

credita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creditez, 3 creditea; conj. prez. 1 sg. să creditez, 3 să crediteze

credita (a ~) vb., ind. prez. 3 creditea

credita vb., ind. prez. 1 sg. creditez, 3 sg. și pl. creditea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDITARE s. (FIN.) împrumutare. (~ cuiva cu suma de...)

CREDITARE s. (FIN.) împrumutare. (~ cuiva cu suma de...)

CREDITA vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de...)

CREDITA vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de...)

Intrare: creditare
creditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditare
  • creditarea
plural
  • creditări
  • creditările
genitiv-dativ singular
  • creditări
  • creditării
plural
  • creditări
  • creditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: credita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credita
  • creditare
  • creditat
  • creditatu‑
  • creditând
  • creditându‑
singular plural
  • creditea
  • creditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creditez
(să)
  • creditez
  • creditam
  • creditai
  • creditasem
a II-a (tu)
  • creditezi
(să)
  • creditezi
  • creditai
  • creditași
  • creditaseși
a III-a (el, ea)
  • creditea
(să)
  • crediteze
  • credita
  • credită
  • creditase
plural I (noi)
  • credităm
(să)
  • credităm
  • creditam
  • creditarăm
  • creditaserăm
  • creditasem
a II-a (voi)
  • creditați
(să)
  • creditați
  • creditați
  • creditarăți
  • creditaserăți
  • creditaseți
a III-a (ei, ele)
  • creditea
(să)
  • crediteze
  • creditau
  • credita
  • creditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creditare, creditărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împrumutare
    • 1.1. Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi credita DEX '98 DEX '09

credita, creditezverb

  • 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împrumuta
    • 1.1. figurat A arăta cuiva considerație, stimă. MDN '00
  • 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.