2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
credințat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credința] (Îrg) 1-7 Credințare (1-7).
credințat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: credința] (Îrg) 1 Adeverit2. 2 (D. spusele cuiva) întărit2. 3 Încredințat2. 4 Dat în grijă Si: credințit2 (4). 5 Creditat2. 6 Creștinat2. 7 Logodit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
credința [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: ~țez / E: credință] (Îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinți (2). 3 vt A încredința. 4 vt A da în grijă. 5 vt A credita. 6-7 vtr A (se) creștina. 8-9 vtr A (se) logodi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
credinți vtr vz credința
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
credințit2, ~ă a vz credințat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
credințit1 sn vz credințat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDINȚA vb. (Trans. SV) A logodi. Eu o- am credințat. OG, 375. Etimologie: credință + suf. -a. Vezi și încredinți. Cf. î n c r e d i n ț i, j u r u i (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
credințat, -ă, credințați, -te, adj. – (reg.) Logodit. – Din credința (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
credința, credințez, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredința. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredința. 3. a credita. 4. a (în)creștina. 5. a (se) logodi, a (se) încredința.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
credința, credințez, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) logodi, a (se) încredința. – Din credință „logodnă” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|