opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

credințit2, ~ă a vz credințat2

credințit1 sn vz credințat1

CREDINȚI, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

CREDINȚI, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

credințat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credința] (Îrg) 1-7 Credințare (1-7).

credințat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: credința] (Îrg) 1 Adeverit2. 2 (D. spusele cuiva) întărit2. 3 Încredințat2. 4 Dat în grijă Si: credințit2 (4). 5 Creditat2. 6 Creștinat2. 7 Logodit2.

CREDINȚI (-țesc) vb. tr. și refl. Tr.-Carp. A (se) logodi: i-a credințit popa Toma (RET.) [credință].

CREDINȚI, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

Ortografice DOOM

credinți (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă credințesc, 3 sg. se credințește, imperf. 1 sg. mă credințeam; conj. prez. 1 sg. să mă credințesc, 3 să se credințească; imper. 2 sg. afirm. credințește-te; ger. credințindu-mă corectat(ă)

!credinți (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se credințește, imperf. 3 sg. se credințea; conj. prez. 3 să se credințească

credinți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. credințesc, imperf. 3 sg. credințea; conj. prez. 3 sg. și pl. credințească

Sinonime

CREDINȚI vb. v. logodi.

credinți vb. v. LOGODI.

Arhaisme și regionalisme

credințát, -ă, credințați, -te, (credințât), adj. (reg.) Logodit. – Din credința.

credințat, -ă, credințați, -te, adj. – (reg.) Logodit. – Din credința (MDA).

Intrare: credințat
credințat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințat
  • credințatul
  • credințatu‑
  • credințată
  • credințata
plural
  • credințați
  • credințații
  • credințate
  • credințatele
genitiv-dativ singular
  • credințat
  • credințatului
  • credințate
  • credințatei
plural
  • credințați
  • credințaților
  • credințate
  • credințatelor
vocativ singular — —
plural — —
credințit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințit
  • credințitul
  • credințitu‑
  • credințită
  • credințita
plural
  • credințiți
  • credințiții
  • credințite
  • credințitele
genitiv-dativ singular
  • credințit
  • credințitului
  • credințite
  • credințitei
plural
  • credințiți
  • credințiților
  • credințite
  • credințitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: credinți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credinți
  • credințire
  • credințit
  • credințitu‑
  • credințind
  • credințindu‑
 singular plural
  • credințește
  • credințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • credințesc
 (să)
  • credințesc
  • credințeam
  • credinții
  • credințisem
a II-a (tu)
  • credințești
 (să)
  • credințești
  • credințeai
  • credințiși
  • credințiseși
a III-a (el, ea)
  • credințește
 (să)
  • credințească
  • credințea
  • credinți
  • credințise
plural I (noi)
  • credințim
 (să)
  • credințim
  • credințeam
  • credințirăm
  • credințiserăm
  • credințisem
a II-a (voi)
  • credințiți
 (să)
  • credințiți
  • credințeați
  • credințirăți
  • credințiserăți
  • credințiseți
a III-a (ei, ele)
  • credințesc
 (să)
  • credințească
  • credințeau
  • credințiră
  • credințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

credinți, credințescverb

etimologie:
  • credință DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.