CREDÍBIL, -Ă, credibili, -e, adj. Care poate fi crezut; verosimil. – Din lat. credibilis, -e.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREDÍBIL ~ă (~i, ~e) Care pare a fi adevărat și inspiră încredere; verosimil; plauzibil. /<lat. credibilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREDÍBIL, -Ă adj. Care poate fi crezut; verosimil. [Cf. lat. credibilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREDÍBIL, -Ă adj. care poate fi crezut; verosimil. (< fr. crédible, lat. credibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CREDÍBIL adj. v. plauzibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Credibil ≠ incredibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

credíbil adj. m., pl. credíbili; f. sg. credíbilă, pl. credíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*credíbil, -ă adj. (lat. credibilis). Care poate fi crezut: vorbă credibilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink