CREDÉNȚĂ s.f. Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ♦ Măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. [Cf. it. credenza, fr. crédence, germ. Kredenz].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREDÉNȚĂ s. f. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ◊ măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. (< it. credenza, germ. Kredenz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

credénță, credénțe, s.f. (înv.) mescioara din altarul bisericii catolice pe care stau vasele sfințite; pristol.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

credénță s. f., pl. credénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink