creanțiéră s. f. (sil. cre-an-ți-e-), g.-d. art. creanțiérei; pl. creanțiére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er]. – Din fr. créancier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CREANȚIÉR ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CREANȚIÉR s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CREANȚIÉR s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
creanțiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
creanțiér (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink