CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREȘTINÁRE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

creștináre s. f., g.-d. art. creștinării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREȘTINÁ, creștinéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink