CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁZĂ s.f. Fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. [< fr. crase, cf. gr. krasis – amestec].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁZĂ s. f. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. (< fr. crase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. cráze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cráză, V. crasă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*crásă f., pl. e (vgr. krâsis, d. keránnymi, amestec. V. cras 1). Gram. Contracțiunea a doŭă vocale înlocuite printr´alta (ca vgr. kagò îld. kaì egó, și eŭ). – Și crază (după fr.). V. diereză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink