2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRAVAȘA, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘA, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

cravașa vt [At: DA / Pzi: ez / E: fr cravacher] A lovi cu cravașa.

CRAVAȘA, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa.

CRAVAȘA vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. cravacher].

CRAVAȘA vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)

A CRAVAȘA ~ez tranz. A bate cu cravașa. /<fr. cravacher

CRAVAȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVAȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

cravașă sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / E: fr cravache] Vergă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie, pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc. Si: biciușcă.

CRAVAȘĂ, cravașe, s. f. Vărguță elastică de piele, folosită la călărie. Cu stingă ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.

CRAVAȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].

CRAVAȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)

CRAVAȘĂ ~e f. Vărguță flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreții îndeamnă caii la mers; biciușcă. /<fr. cravache

cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).

*craváșă f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. gîrbacĭ). Barb. Bicĭușcă, vărguță de bătut calu cînd eștĭ călare.

*cravașéz v. tr. (fr. cravacher). Barb. Lovesc cu cravașa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cravașa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cravașez, 3 cravașea, 1 pl. cravașăm; conj. prez. 1 sg. să cravașez, 3 să cravașeze; ger. cravașând

cravașa (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașează, 1 pl. cravașăm; conj. prez. 3 să cravașeze; ger. cravașând

cravașa vb., ind. prez. 3 sg. cravașează, 1 pl. cravașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cravașeze; ger. cravașând

cravașa (ind. prez. 3 sg. și pl. cravașează, 1 pl. cravașăm, ger. cravașînd)

cravașă s. f., art. cravașa, g.-d. art. cravașei; pl. cravașe

cravașă s. f., art. cravașa, g.-d. art. cravașei; pl. cravașe

cravașă s. f., art. cravașa, g.-d. art. cravașei; pl. cravașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRAVAȘĂ s. biciușcă, (pop.) râncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpârcă, zbiciușcă. (Îndeamnă calul cu ~.)

CRAVAȘĂ s. biciușcă, (pop.) rîncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpîrcă, zbiciușcă. (Îndeamnă calul cu ~. )

Intrare: cravașa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cravașa
  • cravașare
  • cravașat
  • cravașatu‑
  • cravașând
  • cravașându‑
singular plural
  • cravașea
  • cravașați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cravașez
(să)
  • cravașez
  • cravașam
  • cravașai
  • cravașasem
a II-a (tu)
  • cravașezi
(să)
  • cravașezi
  • cravașai
  • cravașași
  • cravașaseși
a III-a (el, ea)
  • cravașea
(să)
  • cravașeze
  • cravașa
  • cravașă
  • cravașase
plural I (noi)
  • cravașăm
(să)
  • cravașăm
  • cravașam
  • cravașarăm
  • cravașaserăm
  • cravașasem
a II-a (voi)
  • cravașați
(să)
  • cravașați
  • cravașați
  • cravașarăți
  • cravașaserăți
  • cravașaseți
a III-a (ei, ele)
  • cravașea
(să)
  • cravașeze
  • cravașau
  • cravașa
  • cravașaseră
Intrare: cravașă
cravașă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cravașă
  • cravașa
plural
  • cravașe
  • cravașele
genitiv-dativ singular
  • cravașe
  • cravașei
plural
  • cravașe
  • cravașelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cravașa, cravașezverb

  • 1. A lovi, a biciui cu cravașa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

cravașă, cravașesubstantiv feminin

  • 1. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: biciușcă
    • format_quote Cu stînga ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. DLRLC
    • format_quote Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. DLRLC
    • format_quote Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.