CRATOGEN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța Pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

cratogen sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: ger Kratigen] 1 Regiune întinsă a scoarței terestre care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau coborâre. 2 (Glg) Platformă.

CRATOGEN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

CRATOGEN s.n. 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborîre. 2. Platformă. [< germ. Kratogen].

CRATOGEN s. n. 1. regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. platformă continentală. (< fr. cratogène)

cratogen s. n., pl. cratogene

cratogen s. n., pl. cratogene

cratogen s. n., pl. cratogene

CRATOGEN s. v. platformă.

CRATOGEN s. (GEOL.) platformă.

CRATO- „cutare, încrețire”. ◊ gr. kratos „forță, energie” > fr. crato-, engl. id., germ. krato- > rom. crato-. □ ~gen (v. -gen₁), s. n., 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă geologică nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborîre. 2. Teritoriu întins și rigid al scoarței terestre, format dintr-un fundament cristalin cutat și o cuvertură sedimentară, care este supus unor mișcări epirogenetice; sin. platformă continentală; ~manie (v. -manie), s. f., plăcere morbidă pentru putere și preeminență.