11 definiții pentru „cratimă”   declinări

CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

crátimă s. f., g.-d. art. crátimei; pl. crátime
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁTIMĂ s. v. liniuță de unire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁTIMĂ ~e f. Semn grafic folosit pentru a marca pronunțarea împreună a două cuvinte sau împărțirea cuvintelor în silabe; liniuță de unire. [G.-D. cratimei] /<ngr. kratima
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunță împreună, pentru a despărți un cuvânt în silabe etc.; liniuță de unire. (< ngr. kratima)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

crátimă s. f., g.-d. art. crátimei; pl. crátime
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crátimă (crátime), s. f. – Liniuță de unire. Ngr. ϰράτημα „acțiunea de a ține” (Cihac, II, 652).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cràtimă f. (în tipografie) pauză ori linie ce desparte silabele unei vorbe. [Gr. mod.].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

crátimă f., pl. e (ngr. krátima, legătură, d. krátos, putere. V. demo-crat). Trăsătură de unire, linioară (în tipografie).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cratimă (Biz.) (gr. ϰράτημα) 1. Gen de cântare, aparținând stilului papadic*, alcătuită, în vechea muzică, din melodii executate pe silabe variate, fără semnificație, cum sunt: to-te-to; te-ri-re; te-ri-re-rem etc. Pentru că silabele te-ri-rem sunt frecvent folosite, cântările scrise în această formă se numesc uneori tereremuri* ori teretisme, de la gr. τερετισμός [teretismos] sau τερέτισμα [teretisma], cu înțelesul de ornamente* melodice. În acest fel sunt scrise polielee*, heruvice*, chinonice* etc. 2. V. notație (IV).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink