CRATER, cratere, s. n. 1. Partea superioară a unui vulcan, în formă de pâlnie, prin care, în timpul erupțiilor, țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: crater] – Din fr. cratère.

crater sn [At: ANGHEL, SĂM. VI, 613 / A: (iuz) ~ter / Pl: ~e / E: fr cratère, lat crater, ngr ϰρατερ] 1 (Ant) Vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două toarte laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2 Deschizătură în formă de pâlnie a unui vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 3 (îc) ~-lac Lac care ocupă fundul unei căldări provenite din lărgirea, prin explozie, a craterului unui vulcan. 4 Adâncitură care se produce în diferite materii, în urma unui proces fizic. 5 (Îs) ~ anodic sau ~ de lampă Cavitate care se produce la extremitatea electrodului de cărbune pozitiv, într-o lampă cu arc. 6 Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. 7 (Îs) ~ lunar Adâncitură rotundă pe suprafața lunii, a cărei formare a fost pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoric. 8 (îas) Circ lunar. 9 (Pex) Gaură în formă de pâlnie.

CRATER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: crater] – Din fr. cratère.

CRATER, cratere, s. n. Deschizătura în formă de pîlnie din vîrful unui vulcan, prin care izbucnește lava. Pe niște stînci de aur o rază mai lucea, Ca un crater ce arde și-neacă în văpaie De felurite fețe vecinii muntișori. BOLINTINEANU, O. 204. – Accentuat și: crater.

CRATER s.n. 1. Vas mare din antichitate, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. Deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ♦ Gaură în formă de pîlnie. [Pl. -re. / < fr. cratère, lat. crater, gr. krater].

CRATER/CRATER s. n. 1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ◊ gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ♦ ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii. (< fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

CRATER ~e n. 1) Depresiune situată în partea superioară a unui vulcan, prin care se revarsă lava în timpul erupțiilor. 2) Adâncitură circulară pe suprafața unor planete. ~ lunar. [Acc. și crater] /<fr. cratere

crater n. 1. vas mare, cu două toarte, în care Romanii amestecau apă cu vin; 2. deschizătură prin care un vulcan varsă lavă, fum, etc.

*cratér n., pl. e (vgr. kratér, d. keránnymi, amestec). Mare vas în care, la masa vechilor Grecĭ, se amesteca vinu cu apă. Gura unuĭ vulcan.

crațăr sn vz crațer

crațer sn [At: LTR / V: ~țăr sn / Pl: ~e / E: ger Kratzer] Mașină simplă alcătuită dintr-o serie de rachete puse pe o bandă, cu care se transportă în mină cărbunii extrași.

CRAȚĂR, crațăre, s. n. Instalație simplă, pusă în mișcare de un motor, care transportă pe o bandă rulantă cărbunii extrași în mine. Șuieră Anton să pornesc motorul crațărului. DAVIDOGLU, M. 22. În abatajul frontal, douăzeci de oameni stau în fața stratului de cărbune, ca în fața unui perete, și îl dărîmă. La picioarele lor, în lungul acestui perete, se află un jgheab metalic, înăuntrul căruia se învîrtește o bandă rulantă. Cărbunii cad d-a dreptul deasupra acestei bande, și astfel sînt scoși afară din abataj în mod continuu, pe măsură ce se desprind din strat. Acesta e crațărul. BOGZA, V. J. 111.

crater s. n., pl. cratere

!crater s. n., pl. cratere

crater/crater s. n., pl. cratere/cratere

crater

crater, -re.

crațăr s. n., pl. crațăre

crațăr s. n., pl. crațăre

crațăr s. n., pl. crațăre

crațăr

CRATER LUNAR s. (ASTRON.) circ lunar.

CRATER LUNAR s. (ASTRON.) circ lunar.

crater vulcanic, depr. circulară, de formă conică sau tronconică, dezvoltată în centrul conului, de unde începe coșul vulcanic; c.v. reprezintă deschiderea canalului de alimentare, iar marginea sa, limita dintre domeniul de emisiune și cel de acumulare a materialului. Dimensiunile c.v. diferă la vulcanii activi (diametrul de ordinul sutelor de m) de cei inactivi (diametrul depășind 1 km). V. și calderă.

pit crater, formă de prăbușire cu secțiune circulară sau eliptică, specifică edificiilor sau aparatelor vulcanice constituite exclusiv din lave; p.c. se instalează pe flancurile unor vulcani sau în apropierea acestora și găzduiește, frecvent, lacuri de lavă (ex.: Haleman-man în caldera Pilsusa, Hawaii).

CRATER LAKE [créita leic], lac în V S.U.A. (Oregon), în M-ții Cascade Range; 52 km². Ad. max.: c. 600 m. Ocupă un vechi crater vulcanic al muntelui Mazama. Turism. Parc național.