cran sn vz craniu

crană sf vz craniu

craniu sn [At: KRETZULESCU, A. 13/13 / V: cran, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr crane] 1 (Atm) Ansamblul oaselor capului care conține creierul la vertebrate Si: (pop) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă. 2 Cap descărnat de om mort Si: hârcă, tigvă.

* CRANIU (pl. -nii) sn. 🫀 Țeasta capului, hîrcă, scăfîrlie, cutia osoasă a creierilor (🖼 1553) [gr.].

CRANIU, cranii, s. n. Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O. A. I 85. – Pl. și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).

CRANIIU, cranii, s.n. Cutia osoasă a capului, care adăpostește creierul vertebratelor; (pop.) țeastă. ♦ Cap descarnat de om mort; (pop.) hîrcă. – Fr. crâne (lat. lit. cranium).

CRAN s.n. (Tehn.) Macara. [Pl. -ne, -nuri. / < rus. kran, fr. cran].

CRANIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne].

CRAN s. n. macara. (< rus. kran, fr. cran)

CRANIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)

CRANIU ~i n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; țeastă. 2) Schelet al capului descărnat. /<lat. cranium, fr. crâne

craniu n. cutie osoasă ce conține creierii: hârcă, scăfârlie.

*crániŭ n. (vgr. kránion, craniŭ). Țeastă, hîrcă, oasele care cuprind creĭeru.

!cran (rar) s. n., pl. cranuri

craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (desp. -ni-i-)

cran (rar) s. n., pl. crane/cranuri

craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (-ni-i-)

craniu s. n. [-niu pron. -niu], art. craniul; pl. cranii, art. craniile (sil. -ni-i-)

craniu

CRANE [crein], Stephen (1871-1900), scriitor american. Romane de evocare realistă a războiului („Semnul roșu al curajului”). Reportaje de război.

CRAN s. v. macara.

CRANIU s. (ANAT.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână. (~ unui mort deshumat.)

cran s. v. MACARA.

CRANIU s. (ANAT.) căpățînă, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)