CRÂMPEI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ Fragment, frântură (de fraze, de gânduri etc.). – Cf. sl. kronpu „mic”.

crampă² sf [At: BĂNUȚ, T. P. 108 / V: ~ăl / Pl: ~pe / E: ger Krambambuli] (Îrg) 1 Țuică fiartă cu zahăr, băută fierbinte. 2 (Reg; îf -ăl) Băutură din zahăr caramelizat, apă și alcool, aromatizată cu chimen.

crampă³ sf [At: CARAGIALE, M. 81 / Pl: ~pe / E: fr crampe] 1 Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular Si: colică, (pop) zgârci, (reg) cârcei. 2 (Îs) ~pa scriitorului Crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii care intervine în timpul scrierii. 3 (Lpl) Dureri abdominale acute. 4 (Reg) Unealtă de oțel cu cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu care se sparg rocile de duritate mică și mijlocie din abataj.

crampăl sn vz crampă²

crâmpei² sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: vsl кржпъ + -ei cf crâmpi, crâmpiță, crâmpoi, crâmpot] 1-2 Bucată mică (tăiată sau) ruptă din ceva Si: (pop) căpătâi, căpețel, fărâmă, fărâmiță, frântură, fragment, fracțiune, (reg) curmei, dărab. 3 Rămășiță. 4 Ruptură. 5 Bucată mică. 6-7 (Spc) Scurtătură de lemn (mai mult groasă decât lungă). Si: retevei. 8 (Spc) Capăt de ață. 9 (Spc) Muc de lumânare. 10 Porțiune de pământ între două râpe. 11 (Fig; d. gânduri) Fragment.

crâmpei¹ sm [At: DA / Pl: ~ / E: ns cf crumpenă] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum).

croampă¹ sf vz crampă

CRÂMPEI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – Cf. sl. kronpu „mic”.

CRAMPĂ, crampe, s. f. (De obicei la pl.) Contracție a unor mușchi (mai ales la stomac și la intestine) însoțită de dureri acute. V. convulsie, spasm. Cînd o apucă crampele ei, nu se poate ști cît țin. DUMITRIU, B. F. 57. ♦ (Rar) Cîrcel. M-au apucat crampe la mînă, grăbindu-mă să termin [scrisoarea]. CARAGIALE, O. VII 202.

CRÎMPEI, crîmpeie, s. n. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «de») Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărîmă. Aveai patrusprezece ani cînd, într-un crîmpei de gazetă,ai citit că la clubul muncitorilor au dat polițiștii năvală. PAS, Z. I 7. Zău, nu cunosc pe nimeni, cu voia dumitale, Un biet crîmpei de ață să-l dea fără parale! MACEDONSKI, O. II 58. Un crîmpei de luminare ardea în sfeșnicul ce era înfipt într-o măsuță de campanie. D. ZAMFIRESCU, R. 242. ♦ (Fiind vorba despre fraze, gînduri, cîntece etc.) Fragment, frîntură. În mintea ei, pe drum, i se încrucișau crîmpeie de fraze fără legătură. BART, E. 246. Crîmpeie de gînduri îi răsăreau în minte, luminau o clipă și se stingeau ca lumînărelele bătute de vînturi. SANDU-ALDEA, U. P. 19. Ce ochi frumoși avea Margareta în sara aceea! Această cugetare a rămas... în sufletul lui Radu ca un crîmpei de cîntec. VLAHUȚĂ, N. 63.

CRAMPĂ s.f. (mai ales la plural) Contracție dureroasă a unor mușchi (în special de la stomac). [< fr. crampe].

CRAMPĂ s. f. 1. (pl.) contracție musculară dureroasă și involuntară (la stomac). 2. unealtă de oțel cu cioc ascuțit, pentru tăiat cocile de abataj. (< fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

CRAMPĂ² ~e f. Unealtă în formă de târnăcop folosită de mineri. /<fr. crampe

CRAMPĂ¹ ~e f. med. 1) Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; convulsie. 2) la pl. Durere gastrică provocată de contracția mușchilor pereților stomacali. [G.-D. crampei] /<fr. crampe

CRÂMPEI ~ie n. Bucată dintr-un întreg; frântură; fragment. ~ de frază. [Sil. crâm-pei] /sl. kronpu

crampe f. pl. spasme, cârcei (mai ales la picioare), [Din fr. crampes].

crâmpeiu n. 1. căpătâiu, bucată, mai mult groasă decât lată: crâmpeiu de sfoară, de lemn; 2. fig. fragment: crâmpeie de gânduri. [Slav. KRÕPŬ, mic].

crámpă f., pl. e (fr. crampe, d. vgerm. kramp, curb; ngerm. krampf, cîrcel). Barb. Cîrcel (la stomah, la mînă orĭ la picĭoare).

crîmpéĭ n., pl. eĭe (vsl. krompelĭ, d. krompŭ, mic, de unde și krompeti, a se zgîrci). Fragment, frîntură, bucată (de lemn ș. a.). Porțiune (de drum) ș. a. Fig. Crîmpeĭ de vorbă.

crampă s. f., g.-d. art. crampei; pl. crampe

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crampă s. f., g.-d. art. crampei; pl. crampe

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crampă s. f., g.-d. art. crampei; pl. crampe

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crîmpei

crâmpeiu, -peie.

CRAMPĂ s. v. colică.

CRÂMPEI s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.

CRAMPĂ s. (MED.) colică, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ intestinală.)

CRÎMPEI s. 1. bucată, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (~ dintr-un tot.) 2. fragment, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)

crampă s.f. (reg.) rachiu fiert cu zahăr.