CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRAIDÓN ~i m. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri și de aventuri amoroase; crai. [Sil. crai-don] /Din crai
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRAIDÓN s. v. afemeiat, crai.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
craidón s. m. (sil. crai-), pl. craidóni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
craĭdón și craidón m. (d. craĭ 1). Fam. Ștrengar, berbant, muĭeratic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
craidon, craidoni s. m. s. crai
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink