opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

cracă sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRACĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achez / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

creacă sf vz cracă

CRACA vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACA vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

creácă, V. cracă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cracă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

cracă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

cracă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

cracă, pl. crăci

cracă, crăci.

craca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 crachează; conj. prez. 1 sg. să crachez, 3 să cracheze

craca (a ~) vb., ind. prez. 3 crachează

craca vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 sg. și pl. crachează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRACĂ s. v. ramură.

CRACĂ s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRAC(Ă) subst. 1. Craca, D., căp. (D Buc); Crăca, P., mold. (Sur I). 2. Cracea, munt. (Cat; RI XVIII 24; 16 B II 274). 3. Crăclean, R. (17 B I 369); -ești s. (16 A I 398); -ioaia, mold. (Sd XXI).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită.

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer.

Intrare: cracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracă
  • craca
plural
  • crăci
  • crăcile
genitiv-dativ singular
  • crăci
  • crăcii
plural
  • crăci
  • crăcilor
vocativ singular —
plural —
creacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cracă
Cracă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cracă
Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
 singular plural
  • crachează
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
 (să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
 (să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachează
 (să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
 (să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
 (să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachează
 (să)
  • cracheze
  • cracau
  • cracară
  • cracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cracă, crăcisubstantiv feminin

  • 1. Ramură (mai groasă) a unui copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: creangă ramură diminutive: crăculiță crăcuță
    • format_quote Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. DLRLC
    • format_quote Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. DLRLC
    • chat_bubble A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • crac DEX '09 DEX '98

craca, crachezverb

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.