CRACOVIANĂ, cracoviene, s. f. Cracoviac. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cracovienne.

CRACOVIANĂ, cracoviene, s. f. Numele unui dans național polonez cu ritm viu, la modă în Muntenia și Moldova la începutul secolului al XIX-lea. În sala de bal a domniței Ralu, la Cișmeaua Roșie, protipendada juca menuet, cracoviana, cotilionul, valsul. C. PETRESCU, C. V. 78. – Pronunțat: -vi-a-.

CRACOVIANĂ s.f. Cracoviac. [< fr. cracovienne].

cracoviană f. danț polon, la modă pe vremea lui Caragea: săltătoarea cracoviană a Leșilor FIL.

*cracoviánă f., pl. ene (d. Cracovia; fr. cracovienne). Un dans polonez viŭ și ușor. – Odinioară cracăŭanca, d. Cracăŭ, (pol. Kraków), Cracovia.

CRACOVIAN, -Ă, cracovieni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din orașul Cracovia. 2. Adj. Care aparține Cracoviei sau cracovienilor (1), referitor la Cracovia ori la cracovieni. 3. S. f. Cracoviac. [Pr.: -vi-an] – Din fr. cracovienne.

cracăvana sfa vz cracoviana

cracoviana sfa [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îrg) ~căva~ / E: Cracovia + -ian] 1-2 Cracoviacul (1-2).

+cracoviană (dans) (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. cracovienei; pl. cracoviene

cracoviană s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. cracovienei (sil. -vi-e-); pl. cracoviene

cracovian (desp. -vi-an) adj. m., s. m., pl. cracovieni (desp. -vi-eni); adj. f., s. f. cracoviană, pl. cracoviene corectat(ă)

cracovian (-vi-an) adj. m., s. m., pl. cracovieni (-vi-eni); adj. f., s. f. cracoviană, pl. cracoviene corectat(ă)

cracovian ^[1]

CRACOVIANĂ s. v. cracoviac.

CRACOVIANĂ s. (COR.) cracoviac. (Dansul popular polonez numit ~.)

cracoviană (cracoviene), s. f. – Dans polonez la modă la începutul sec. XIX. – Var. crăcăuană. De la Cracovia, numele rom. pentru Krakow, oraș din Polonia; var., direct din numele polonez. De aceeași origine este cracoviță, s. f. (manta).