opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRACARE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACARE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

cracare sf [At: LTR2 / Pl: ~cări / E: craca] Proces industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră Si: cracaj.

CRACARE s. f. Procedeu (întrebuințat în industria petrolului) constînd din tratarea, la temperaturi și presiuni înalte, a hidrocarburilor grele din motorine, asfalturi, păcuri etc. pentru a obține hidrocarburi ușoare (gaze, benzine etc.), care au valoare mai mare.

CRACARE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

CRACARE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achez / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

CRACA vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACA vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

craca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 crachează; conj. prez. 1 sg. să crachez, 3 să cracheze

craca (a ~) vb., ind. prez. 3 crachează

craca vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 sg. și pl. crachează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRACARE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

CRACARE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

Intrare: cracare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracare
  • cracarea
plural
  • cracări
  • cracările
genitiv-dativ singular
  • cracări
  • cracării
plural
  • cracări
  • cracărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
 singular plural
  • crachează
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
 (să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
 (să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachează
 (să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
 (să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
 (să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachează
 (să)
  • cracheze
  • cracau
  • cracară
  • cracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cracare, cracărisubstantiv feminin

  • 1. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cracaj
etimologie:
  • vezi craca DEX '09 DEX '98 DN

craca, crachezverb

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.