CRĂNȚĂNÍ, crănțănésc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranț + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CRĂNȚĂNÍ ~ésc intranz. A produce un sunet caracteristic fărâmițând cu dinții ceva tare și uscat. /cranț + suf. ~ăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crănțăní (a crănțăni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănésc / crắnțăn, imperf. 3 sg. crănțăneá; conj. prez. 3 să crănțăneáscă / să crắnțăne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CRĂNȚĂNÍ vb. v. ronțăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crănțăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănésc, imperf. 3 sg. crănțăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crănțăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink