crămăluít,-ă, crămăluíți, -te, adj. (reg.) iritat, necăjit, scârbit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

crămăluí, crămăluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se zbate, a se agita, a se munci, a se trudi. 2. a se tângui, a se văita, a se văicări, a se căina.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

crămăluĭésc (mă) v. refl. (d. vsl. kramola, răscoală. V. hărmălaĭe). Nord. Mă bocesc, mă tînguĭ, mă vaĭt, îmĭ frîng mînile [!] (Șez. 32, 80, și rev. I. Crg. 4, 60).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink