crămăluí, crămăluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se zbate, a se agita, a se munci, a se trudi. 2. a se tângui, a se văita, a se văicări, a se căina.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crămăluĭésc (mă) v. refl. (d. vsl. kramola, răscoală. V. hărmălaĭe). Nord. Mă bocesc, mă tînguĭ, mă vaĭt, îmĭ frîng mînile [!] (Șez. 32, 80, și rev. I. Crg. 4, 60).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRĂMĂLUÍRE, crămăluiri, s. f. v. CRĂMĂLUI. – [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink