crâmpiță¹ sf [At: LB / V: ~mbi~ / A și: crâm~ / Pl: ~țe / E: vsl кржпитица] (Reg) 1-2 Încurcătură a firelor cu care (se urzește sau) se țese la război. 3 Încâlcitură. 4 (Pex) Greșeală. 5 (Fig) Piedică. 6 (Fig) Greutate. 7 (Pex) Defect. 8 (Pex) Viciu. 9 (Fig) Neînțelegere. 10 (Fig) Bucluc. 11 (Fig) Ceartă. 12 (Fig) Necaz. 13 (Înv; fig) Pricină (de judecată).

crâmpiță² sf [At: DA / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Scrumbie

crâmpiță f. Mold. nod la ițele urzelii. [Lit. căpătâiu mic].

crâmbiță¹ sf vz crâmpiță¹

CRÎMPIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Încurcătură în firele cu care se urzește sau se țese la războiu: Ileana povesti ... cum a țesut pînza, cîte fire s’au rupt, cîte crîmpițe i s’au făcut (SLV.) ¶ 2 Ⓕ Încurcătură, pricină, bucluc: e însă în viața omenească totdeauna cîte-o ~ (SLV.) ¶ 3 Ⓕ Obstacol, piedică (BUD.) [comp. CRÎMPEIU].

❍ CRÎNCHIȚĂ = CRÎMPIȚĂ.

CRÎMPIȚĂ, crîmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol.

crîmpiță f., pl. e (ca și crîmpeĭ). Ban. Cocleț (greșeală la năvădit). Fig. Încurcătură, belea, obstacul.

crâmpiță (reg.) s. f., g.-d. art. crâmpiței; pl. crâmpițe

crâmpiță (reg.) s. f., g.-d. art. crâmpiței; pl. crâmpițe

crâmpiță s. f., g.-d. art. crâmpiței; pl. crâmpițe

crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.

crấmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. Încurcătură a firelor de cânepă la urzit. 2. Motiv de ceartă. – Din ucr. kržpitiča (MDA).