crîmpéĭ n., pl. eĭe (vsl. krompelĭ, d. krompŭ, mic, de unde și krompeti, a se zgîrci). Fragment, frîntură, bucată (de lemn ș. a.). Porțiune (de drum) ș. a. Fig. Crîmpeĭ de vorbă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink