CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRẤSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÂSNIC s. v. paracliser, țârcovnic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÂSNIC s. (PESCUIT) (pop.) cristac, (reg.) cercală, ciorpac, cristaș, difan, leșnic, leșteu, lingură, năpatcă, rociu, scărțaș, (Transilv.) comiheriu, (Mold. și Transilv.) halău, (prin Olt.) posfat, (prin Munt.) prijineală.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crâsnic (paracliser) s. m., pl. crâsnici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crâsnic (unealtă de pescuit) s. n., pl. crâsnice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice1) vezi comentariul). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: 1) Formă de plural adăugată de noi. -
gall
1) cî́rsnic și crî́snic m. (din cîrstnic, crîstnic, ca vîrstnic d. vsl. krŭstŭnikŭ, bg. krŭstnik, naș, d, krŭstŭ, cruce). Trans. Clisiarh. – Și criznic (Agrb. Înt. 191). În Mold. nord și cristiac, pl. ĭecĭ (din crîsnic și clisiarh).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) cî́rsnic (vest) și crî́snic (est) n., pl. e (aceĭașĭ orig. cu cîrsnic 1 fiind-că e în formă de cruce). Cĭorpac atîrnat care se cufundă în apă și se lasă maĭ mult timp (pînă ce se adună peștele la mîncarea pusă în el). – Și cîrstaș (Gorj), cristaș (Meh.), scîrțaș (Oltu de jos), pl. e. Și, tirboc, posfat, cîrlionț, halăŭ și prijinea. V. năpatcă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crî́snic m. și n. V. cîrsnic 1 și 2.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink