19 definiții pentru coștereață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COȘTEREAȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

COȘTEREAȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

coștereață sf [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: ~rne~, ~tir~, ~tine~, ~tiure~ cuștir~ / Pl: ~ețe / E: ns cf bg кощта] (Înv) 1 Coteț de porci. 2 Coteț de găini. 3 (Irn) Casă mică și urâtă. 4 Cămară mică, în care se țin poame.

COȘTEREAȚĂ, coșterețe, s. f. (Regional) Coteț. Dar de cele coșterețe n-ai uitat? CONTEMPORANUL, VI 143. Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteptă de măcăitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29. – Variantă; coștireață (CAMILAR, T. 104) s. f.

COȘTEREAȚĂ ~ețe f. Adăpost pentru gaini, porci. /cf. rus. kušța, ucr. kuța

coștereáță și coștireáță, V. cotineață.

coșterneață sf vz coștereață

coștineață sf vz coștereață

coștireață sf vz coștereață

coștiureață sf vz coștereață

cuștireață sf vz coștereață

COȘTIREAȚĂ s. f. v. coștereață.

coștireață f. 1. coteț de găini; 2. cocină de porci. [Cf. cotineață].

cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coștereață (reg.) s. f., g.-d. art. coștereței; pl. coșterețe

coștereață (reg.) s. f., g.-d. art. coștereței; pl. coșterețe

coștereață s. f., g.-d. art. coștereței; pl. coșterețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COȘTEREAȚĂ s. v. cocină, coteț.

Intrare: coștereață
coștereață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coștereață
  • coștereața
plural
  • coșterețe
  • coșterețele
genitiv-dativ singular
  • coșterețe
  • coștereței
plural
  • coșterețe
  • coșterețelor
vocativ singular
plural
coștireață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coștireață
  • coștireața
plural
  • coștirețe
  • coștirețele
genitiv-dativ singular
  • coștirețe
  • coștireței
plural
  • coștirețe
  • coștirețelor
vocativ singular
plural
cuștireață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștiureață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșterneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coștereață, coșterețesubstantiv feminin

  • 1. regional Cocină, coteț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar de cele coșterețe n-ai uitat? CONTEMPORANUL, VI 143. DLRLC
    • format_quote Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteptă de măcăitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.