2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coștei1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: cost~, coster, ~eai / Pl: ~ee / E: mg kastély, bg къщтa[1]] (Mgî) 1 Castel. 2 Culă. 3 Fort. 4 Turn de cetate.

  1. etimonul bg corect ortografiat este къща Ladislau Strifler

coștei2 sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: ~e / E: ucr кощили] (Reg) 1 Coșar din nuiele, de păstrat porumbul știuleți Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb.

coștei3 sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~ee / E: ns cf coștei2] (Reg) 1 Săculeț de pânză în care se pune făină. 2 Dos de pernă. 3 Față de pernă. 4 Coșuleț în care se pune brânza de oaie.

coștéĭ n., pl. eĭe (ung. kastély, castel). Trans. Castel. Buc. Săculeț: zece coșteĭe de malaĭ (Marian, Nunta, 757). Mold. Mică față de pernă: spre rugăcĭune (Jidanu) cu cărțile în coșteĭu alb de pînză. (Sadov. VR. 1908, 5, 170). Pungă de hîrtie de luat marfă (de ex., un kg. de orez) de la băcălie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coștei în BL, IV, p. 75, am pus la îndoială explicația prin magh. kastély a cuvântului coștei „casă”, întâlnit în județul Ialomița (era vorba de casele salariaților unui moșier), și am propus să se aibă în vedere și bg. къща „casă”. L. Tamás (p. 276) a respins această apropiere. Constat acum prezența lui coștei „hambar pentru porumb” în comuna Hideaga din Maramureș (Lex. Reg, I, p. 23) și sensul întîlnit în Ialomița nu-mi mai pare atît de aberant. Cînd s-au construit casele de locuit s-au construit și magaziile. În satele care foloseau cuvîntul așa cum l-am cunoscut eu erau destui coloniști ardeleni, ceea ce se poate vedea și după o serie de paralelisme lexicale. De exemplu foc „vatră” (BPh., V, p. 164) apare și în Făgăraș (Lex. reg. X, p. 91); flaner (BPh., ib.) e cunoscut în Transilvania, iar după Tamás ar fi de origine maghiară (vezi și un flanel în „România libera”, 23.III.1967, p. 3, col. 5).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coștei, coșteie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză.

coștei, coșteie, (coștui), s.n. – (reg.) Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar, cotarcă (ALRRM, 1971: 402): „Că la gazde-am văzut cai, / Și coșteie cu mălai. / Tu, mândruț, de-acele n-ai” (Bilțiu, 2006: 193). – Din ucr. kosili (MDA); din coș „coșar” + suf. -tei (Graur, Loșonți).

coștei, -eie, (coștui), s.n. – Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar (ALR 1971: 402). – Din ucr. koșili (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COȘTEI subst. ard. „castel”, cf. ung. kastely „castel”. 1. – b., ard. (RA V 381). Cf. Coștilu s. (Mar). 2. Coștila m-te.

Intrare: Coștei
Coștei nume propriu
nume propriu (I3)
  • Coștei
Intrare: coștei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coștei
  • coșteiul
  • coșteiu‑
plural
  • coșteie
  • coșteiele
genitiv-dativ singular
  • coștei
  • coșteiului
plural
  • coșteie
  • coșteielor
vocativ singular
plural
coster
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșteai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)