coșmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moa-, hoșmoa-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iarna și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.

coșmelie sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: cojm~, cojmol~, ~mol~, cuș~ / Pl: ~ii / E: ns cf coșmagă, coșmandră] 1 Casă mică. 2 Casă veche. 3 Casă dărăpănată. 4 Șopron. 5 Loc de adăpostire.

coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.

coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și coșnĭoágă, V. coșmagă.