2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COȘCOVIT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

COȘCOVIT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

coșcovit2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: coșcovi] 1 Care s-a cojit. 2 Căruia i s-a înlăturat stratul superior. 3 (D. pereți) Căruia i s-a desprins tencuiala. 4 (D. mobilă) Căreia i s-a încrețit furnirul.

coșcovit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coșcovi] 1-4 Coșcovire (1-4).

COȘCOVIT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, ziduri, tencuieli) Cojit, scorojit. Fereastra răspundea Într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. V. 45. Zace greu pe-un strat de paie, lîng-un coșcovit perete. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.

COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

coșcovi [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: ~cuvi / Pzi: ~vesc / E: coșcov] 1 vt A face să se cojească Si: a coji, a scoroji. 2 vt A înlătura stratul superior de pe ceva. 3-4 vtr (D. tencuiala de pe pereți) A (se) desprinde. 5 vr (D. furnirul de pe mobile) A se încreți și a plesni din cauza căldurii și umezelii Si: (pfm) a se burduși, a se coji, a se coși, a se crăpa, a se scoroji, (reg) a se scovârda.

COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobile etc.) A se coji, a se scoroji. Peretele se coșcovește.

A SE COȘCOVI pers. 3 se ~ește intranz. (despre vopsea, tencuială, furnire de pe mobilă etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coși. /Din coșcov

coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).

coșcovésc v. tr. (d. coșcov). Fac să se dezlipească și să se unfle tencuĭala, coaja unuĭ copac, plăcile de nuc de pe mobile ș. a., fac să devie găunos: boala ĭ-a coșcovit peptu. V. refl. Părețiĭ s’aŭ coșcovit. V. coptorăsc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, 3 pl. se coșcovesc, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească; ger. coșcovindu-se

!coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească

coșcovi vb., ind. prez. 3 sg. coșcovește, imperf. 3 sg. coșcovea; conj. prez. 3 sg. și pl. coșcovească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofâlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVI vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COȘCOVI vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

Intrare: coșcovit
coșcovit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitul
  • coșcovitu‑
  • coșcovi
  • coșcovita
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviții
  • coșcovite
  • coșcovitele
genitiv-dativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitului
  • coșcovite
  • coșcovitei
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviților
  • coșcovite
  • coșcovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: coșcovi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coșcovi
  • coșcovire
  • coșcovit
  • coșcovitu‑
  • coșcovind
  • coșcovindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • coșcovește
(să)
  • coșcovească
  • coșcovea
  • coșcovi
  • coșcovise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • coșcovesc
(să)
  • coșcovească
  • coșcoveau
  • coșcovi
  • coșcoviseră
coșcuvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coșcovit, coșcoviadjectiv

  • 1. Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.: burdușit, cojit, coșcov, scofâlcit, scorojit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fereastra răspundea într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. V. 45. DLRLC
    • format_quote Zace greu pe-un strat de paie, lîng-un coșcovit perete. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi coșcovi DEX '98 DEX '09

coșcoviverb

  • 1. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peretele se coșcovește. DLRLC
etimologie:
  • coșcov DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.