16 definiții pentru coșcov

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

coșcov, ~ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: ~oa sf, ~cuv, ~știov, cotrov / Pl: ~i, ~e / E: tc kos-kof] (Îvp) 1 a Cu coaja umflată. 2 a Cojit. 3 a Gol pe sub coajă. 4 a Scorburos. 5 a Cariat. 6 a Găunos. 7 a (D. ridiche) Amar. 8 sf Loc gol pe sub coajă. 9 sf Bășică sub piele. 10 sf Umflătură mică. 11 av (Îlav) Plin ~ă Plin cu vârf. 12 sf Movilă mică de pământ. 13 sf Depresiune cu diametrul mai mic de 2 m. 14 sf Groapă mică, uscată, în urma scoaterii nisipului sau pietrișului Si: (reg) bahnă, chișai, crov, cute, răgălie. 15 sf Mic șes mănos, mai jos față de terenurile vecine. 16 sf Groapă unde adună copiii fructe. 17 sf Adăpost pe care și-l fac câinii în paie sau fân. 18 sf Groapă sub malul râului, unde se ascund peștii și racii Si: (reg) coif, copcă, răgălie. 19 sf Nămol vegetal amestecat cu resturi de stuf putrezit. 20 sf Mică insulă plutitoare formată din coșcovă (19) Si: (reg) cocioc, coșcană.

COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj. (Despre pereți) Coșcovit. Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571. Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.

COȘCOV ~ă (~i, ~e) (despre pereți) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /cf. rus. koțkovaty

coșcov a. Mold. găunos și umflat: pe coșcovii pereți EM. [Origină necunoscută].

cóșcov, -ă adj. (d. rut. košikovátiĭ, ca coșu, adică „scobit, găunos”, orĭ d. rus. kočkováty, acoperit de moșoroaĭe). Găunos, cu coaja desprinsă: părete coșcov. S. f. Lucru coșcovit: un pept coșcovă de boală. Dun. Insuliță plutitoare de rădăcinĭ de stuf putrezit și de alte plante. V. boștĭură și plaur.

coștiov, ~ă a, sf vz coșcov

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coșcov (reg.) adj. m., pl. coșcovi; f. coșcovă, pl. coșcove

coșcov (rar) adj. m., pl. coșcovi; f. coșcovă, pl. coșcove

coșcov adj. m., pl. coșcovi; f. sg. coșcovă, pl. coșcove

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COȘCOV adj. v. burdușit, cojit, coșcovit, scorojit.

coșcov adj. v. BURDUȘIT. COJIT. COȘCOVIT. SCOROJIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coșcov (-vă), adj.1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).

Intrare: coșcov
coșcov adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcov
  • coșcovul
  • coșcovu‑
  • coșcovă
  • coșcova
plural
  • coșcovi
  • coșcovii
  • coșcove
  • coșcovele
genitiv-dativ singular
  • coșcov
  • coșcovului
  • coșcove
  • coșcovei
plural
  • coșcovi
  • coșcovilor
  • coșcove
  • coșcovelor
vocativ singular
plural
coșcuv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcuv
  • coșcuvul
  • coșcuvu‑
  • coșcuvă
  • coșcuva
plural
  • coșcuvi
  • coșcuvii
  • coșcuve
  • coșcuvele
genitiv-dativ singular
  • coșcuv
  • coșcuvului
  • coșcuve
  • coșcuvei
plural
  • coșcuvi
  • coșcuvilor
  • coșcuve
  • coșcuvelor
vocativ singular
plural
coșcoavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștiov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coșcov, coșcovăadjectiv

  • 1. Despre pereți: burdușit, cojit, coșcovit, scorojit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571. DLRLC
    • format_quote Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. DLRLC
    • format_quote Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
etimologie:
  • cf. limba rusă kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.