2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covărni vir [At: CIAUȘANU, V. / Pzi: ~nesc / E: ctm coborî + povârni] (Reg) 1 A coborî. 2 A apune. 3 (Fig; d. oameni) A îmbătrâni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

covârni, covârnesc, vb. IV (reg.) a (se) pogorî, a (se) povârni, a zăvârni.

Intrare: covârnit
covârnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covârnit
  • covârnitul
  • covârnitu‑
  • covârni
  • covârnita
plural
  • covârniți
  • covârniții
  • covârnite
  • covârnitele
genitiv-dativ singular
  • covârnit
  • covârnitului
  • covârnite
  • covârnitei
plural
  • covârniți
  • covârniților
  • covârnite
  • covârnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: covârni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covârni
  • covârnire
  • covârnit
  • covârnitu‑
  • covârnind
  • covârnindu‑
singular plural
  • covârnește
  • covârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covârnesc
(să)
  • covârnesc
  • covârneam
  • covârnii
  • covârnisem
a II-a (tu)
  • covârnești
(să)
  • covârnești
  • covârneai
  • covârniși
  • covârniseși
a III-a (el, ea)
  • covârnește
(să)
  • covârnească
  • covârnea
  • covârni
  • covârnise
plural I (noi)
  • covârnim
(să)
  • covârnim
  • covârneam
  • covârnirăm
  • covârniserăm
  • covârnisem
a II-a (voi)
  • covârniți
(să)
  • covârniți
  • covârneați
  • covârnirăți
  • covârniserăți
  • covârniseți
a III-a (ei, ele)
  • covârnesc
(să)
  • covârnească
  • covârneau
  • covârni
  • covârniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)